Atunci când ești înzestrat cu un talent evident, cel mai natural lucru este să-l urmezi. Însă nu la toți oamenii se întâmplă așa, astfel că, un talent necultivat și nesusținut se poate risipi rapid. Nu a fost și cazul Andreei Hriscu, pe care părinții și învățătoarea ei au sprijinit-o în direcția artei. Pentru că Andreea manifesta de mică interes pentru compoziție, spațiu, decoruri și pictură. Absolventă a unui liceu de artă, Andreea a ales să meargă către arhitectură, chiar dacă mamei i-a fost teamă că în acest fel se va îndepărta de adevărata artă. A ales Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, cu o licență și un master ulterior în arhitectură.
Pe parcursul studiilor, Andreea a avut trei experiențe de studiu și de practică care i-au deschis mult orizontul. O primă experiență a fost bursa Erasmus de la Roma, unde a luat contact cu viziunea italienilor despre spațiul de locuire, dominată de respectul pentru patrimoniu și moștenirea culturală, fără însă a neglija nevoile moderne ale locuitorilor. Apoi a fost un stagiu practic în Iordania, unde a lucrat la proiectele de extindere și amenajare de noi spații pentru Universitatea din Amman . În cele din urmă, o jumătate de an de job la un studio de arhitectură din Bruxelles, o revenire mult așteptată la arhitectura europeană de care îi era dor după stagiul din Amman:
„Mi-a plăcut mult anul petrecut în Belgia, mai ales că biroul avea proiecte foarte interesante, iar eu am primit multe responsabilități și atribuții care simțeam uneori că mă depășesc. Cred că aceasta a fost și experiența care m-a ajutat să-mi dau seama ce-mi doream să realizez ca arhitect”.
Deși la acel moment își dorea foarte mult să-și construiască un background profesional în afara României, s-a întors în țară pentru finalizarea studiilor universitare, iar la scurt timp a aplicat în mai multe direcții, printre care și IULIUS, care își extindea echipa de arhitecți. Odată acceptată la IULIUS, Andreea a luat hotărârea de a-și amâna visul internațional și de a rămâne în țară pentru a acumula cât mai multe cunoștințe practice. Din fericire, spune ea, a intrat într-o companie extrem de dinamică, cu proiecte ambițioase și deschidere către colaborări cu prestigioase birouri de arhitectură la nivel mondial:
„Am șansa minunată de a putea lucra cu echipe din România, dar și din străinătate, de a vedea viziuni, tehnici și materiale diferite, ceea ce mă motivează și mă îmbogățește profesional. Sunt într-o echipă și o comunitate cosmopolită, ceea ce mă face să mă simt foarte mândră și împlinită”.
Andreea Hriscu lucrează în echipa de coordonare a proiectelor, iar munca sa o compară cu cea a unui păpușar:
„Noi suntem departamentul care asigură partea de comunicare între companie și birourile subcontractate. Deși nu aș fi crezut asta înainte, coordonarea este un lucru complex care presupune multă îndemânare în a ține bine sforile și de o parte, și de cealaltă”.
Pe lângă partea de coordonare, Andreea proiectează alături de colegii săi soluții de configurare a unor proiecte de dimensiuni mai mici, cum a fost cazul conceptelor Family Market, ceea ce o reapropie de arhitectura practică. În completarea abilităților dobândite de coordonare, dar și de proiectare pentru proiecte de retail, Andreea și-ar dori ca în viitor să se apropie de zona de locuire, o direcție pe care doar a tatonat-o, fără să fi avut suficiente oportunități de a o aprofunda mai mult.
În calitate de arhitect, Andreea speră să poată contribui la construirea de orașe pentru oameni și pentru comunități, ceea ce IULIUS face deja, în opinia ei:
„Prin proiectele sale, IULIUS încearcă să intre în viețile oamenilor și să le facă mai bune”.
Odată cu reîntoarcerea în țară și la Iași, Andreea s-a reconectat cu familia sa, alături de care își petrece o mare parte din timpul liber:
„Am redescoperit familia, ceea ce mă bucură enorm, pentru că în anii de studenție și de practică în străinătate mă dezrădăcinasem puțin, îmi făcusem o lume a mea, paralelă”.
Deși nu mai pictează activ ca în anii de școală preuniversitară, Andreea a păstrat iubirea pentru artă în toate formele ei. Îi place să meargă la festivaluri de film, cel mai recent la care a fost este Anonimul, unde a descoperit o regizoare japoneză cu o sensibilitate aparte – Naomi Kawase, să citească și să meargă în călătorii urbane care îi sunt mereu sursă de inspirație.
Andreea, îți dorim ca împreună să continuăm să construim arhitectură pentru oameni, menită să le crească calitatea vieții în orașele în care locuiesc!
Scurtă introducere în arta vieții, predată de Oamenii Iulius
Vin sau bere?
Amândouă, dar nu în aceeași seară. În Belgia am descoperit minunatele lor beri și de atunci nu mai ocolesc o bere bună.
Mare sau munte?
Mare. Îmi plac peisajele asumate, întinse, deschise.
Teatru sau film?
Film.
Morning person sau night person?
Sunt matinală.
Cafea sau ceai?
Cafea multă, neagră.
Dog person sau cat person?
Câinii și toate animalele în general. Toate sunt creaturi care ne fac ființe mai bune.
Dacă ți s-ar da o super putere ce ai face cu ea?
Mi-ar plăcea foarte mult să ma joc cu timpul, să-l dau înapoi, mai apoi înainte.
Dacă nu te-ai fi născut româncă, ce altă naționalitate ai fi vrut să ai?
Portugheză. Îmi place limba și că sunt latini, au doza de dinamism și nebunie a latinilor, sunt optimiști și empatici.
Dintre toate orașele lumii, care ți se pare cel mai entuziasmant?
Ar trebuie să fie cosmopolit, cu siguranță. Visez la New York. Ceea ce știu sigur este că București este orașul în care mi-a plăcut cel mai mult să locuiesc până acum.
Ce persoană publică ai invita la o cafea?
Mi-ar plăcea să stau de vorbă cu Peter Zumthor, pentru tot ceea ce a reușit să realizeze în arhitectură.
Comments